De 6 luni printre noi

Sa vorbim pe intelesul copiiilor sau sa ii ajutam sa inteleaga limbajul lumii in care traim?

Dupa cum am discutat intr-un articol anterior sunt o mamica in devenire. Deja sunt mamica dar spun in devenire pentru ca puiul meu inca nu este nascut.

Si ma intalnesc cu o dilema. Revin cu problema in care nu inteleg de ce mamicile se poarta cum se poarta. Si ca sa fiu mai specifica, de data aceasta este vorba de limbajul intre mama si copil. Acesta desigur trebuie sa fie diferit adaptat pe varsta copilului. Dar haideti sa va povestesc de ce m-am lovit in ultima perioada. O cunostinta (mamica) cu un copilas de 1 an si 2-3 luni se adreseaza copilului in modul urmator: „ce face PILU” in loc de ce face copilul, „mergem cu BRUM BRUM” in loc de mergem cu masina, „pune „pucu jos” in loc de cune capucul jos, „hai sa iti dau PTICU” in loc de hai sa iti dau lapticul si asa mai departe.

Pe mine una ma ingrozeste astfel de limbaj. Inteleg ca ideea e de a vorbi dulce cu copilul si de a te simti aproape de sufletul lui dar nu asta este maniera. Copilul nu stie inca sa vorbeasca pentru ca e foarte mic dar este foarte important sa ne punem intrebarea „Sa vorbim pe intelesul copiiilor sau sa ii ajutam sa inteleaga limbajul lumii in care traim?”.

Oricum ei nu cunosc cuvantul capuc, masina, laptic, copil etc dar de asemenea cuvintele brum brum, puc, ptic si pil sunt la fel de straine. Asa ca de ce mamicile nu ii invata direct cuvantul corect si ii zapaciesc pe copii spunandu-le de mii de ori un cuvant gresit, copilasii cu chiu cu vai reusesc la un moment dat sa spuna cuvantul cel gresit pe care mamicile l-au fortat in creierasul lor, iar mai apoi vine marea lovitura sub centura in care trebuie sa ii corecteze si sa ii invete cuvantul real, iar ei sunt total dezorientati pentru ca tu ca mama pana acum i-ai zapacit cu un cuvant intr-un fel si acum deodata le spui ca nu e corect.

Tu ca adult, apt de a judeca, intr-o situatie similara ori te enervezi ori te intrebi daca persoana aceea e normala la cap. Oare in creierul copiiilor nostri ce credeti ca se intampla in aceste situatii de neinteles? Oare nu credeti ca prin maniera aceasta de comunicare ii tinem pe loc si ii impiedicam sa se dezvolte? Sau le incetinim dezvoltarea? Oare este un efort sau este inuman sa vorbim corect cu copiii nostri?

Voi ce parere aveti?

 

Shiny-ul meu suprem

O sa sune poate plictisitor sau o sa para un cliche dar shiny-ul meu suprem este bebelusul meu.

Inainte sa fiu gravida auzeam mereu femeile in jurul meu cum isi laudau copiii, cum erau foarte entuziasmate de orice faceau copiii lor si cum se minunau si intrau in extaz la fiecare miscare a copiiilor. Iar eu constientizam ca pentru ele e cel mai important din lume si sunt fericite dar mi se parea totul enorm de exagerat si gandeam” normal ca face asa. Toti copiii fac asa. E o faza a dezvoltarii” Logic asa era. Sau gandeam „mare lucru a facut. Ce va mai place sa exagerati. E normal sa faca asa”.

Ei, pot sa va spun ca acum, desi le intelegeam totusi si atunci, le inteleg perfect entuziasmul. Bebelusul meu este inca in burtica si deja ma uimeste parca pe zi ce trece din ce in ce mai mult. Si cu toate ca logica imi spune ca ce face el fac si ceilalti copii sunt totusi uimita si entuziasmata pentru ca e copilul meu cel care face. Iar pentru mine este vorba doar despre el.

Este incredibila transformarea de la a afla ca esti gravida la a ajunge sa constientizezi ca esti gravida si mai ales la a ajunge sa constientizezi ce urmeaza. Si apoi legatura ce se creeaza pe timpul sarcinii intre mama si copil este un lucru inexplicabil de minunat si uimitor cu toate ca e ceva normal.

Este incredibil sa te descoperi pe tine ca femeie intr-o noua postura, cea de mama, pentru prima data, si sa afli atatea lucruri noi despre tine si despre sentimentele tale si mai ales sa afli cat esti de responsabila si puternica si cat de mult iubesti acea mica creatura pe care o astepti cu sufletul la gat.

Nu am stiut cat de puternica este dragostea de mama, chiar daca e normal si ai o idee, e incredibil sa simti chiar tu in sufletul tau acea iubire, sa simti chiar tu, in tine cum se misca puiul tau si sa simti deja cat de mult si el te iubeste.

Zi de zi astept nerabdatoare sa simt cum se misca in burtica si chiar daca dorm sau sunt obosita sau nu ma simt bine, in momentul in care il simt cum se misca, inima mea e plina de fericire si cu zambetul pana la urechi astept nerabdatoare fiecare miscare. Si chiar incerc sa interpretez, oare era piciorusul, capusorul, funduletul?

Tot ceea ce simt de cand am aflat ca vom avea un bebelus depaseste orice imaginatie, orice sentiment pe care l-am avut vreodata in 31 de ani. Este o fericire suprema, o hrana vesnica pentru suflet.

Este shiny-ul meu suprem!

Puterea viselor

Un titlu destul de vag dar am sa va lamuresc imediat.

Nu. Nu este vorba de visele acelea „dorinte”. Cu toate ca si acestea au o putere impresionanta pentru ca ne motiveaza si ne stimuleaza in actiune pentru indeplinire. Dar de aceasta data nu este vorba despre acele vise.

De aceasta data este vorba despre visele pe care le avem cand dormim.

Bunica mereu spune ca ea nu viseaza niciodata. Ceea ce mereu mi-a fost greu sa imi imaginez si sa cred avand in vedere ca acum la 31 de ani inca imi amintesc visele pe care le aveam cand eram copil si asta inseamna, de pe la varsta de 5-6 ani.

Nu am inteles niciodata de unde vin visele dar mi-am creeat o idee proprie, cum ca visele ar veni din influenta subconstientului in care ne framantam despre diverse subiecte si asa rezulta visele.

Dar ce putere au visele asupra noastra?

Pai sunt doua tipuri de vise evident toata lumea stie, visele frumoase si cele urate respectiv cosmaruri.

Visele frumoase sunt cele in care ne bucuram si ne simtim bine. Si ca drept urmare ne trezim binedispusi, odihniti, cu zambetul pe buze, veseli si pregatiti pentru o noua zi, increzatori ca totul va fi foarte bine chiar daca stim ca urmeaza o zi grea.

Visele urate in schimb, sunt cele care ne fac sa ne trezim obositi si derutati. Dar ceea ce mi se intampla mue de fiecare data cand ma trezesc dintr-un astfel de vis, e ca ma uit in jurul meu si incerc sa ma dezmeticesc si incep sa constientizez ca m-am trezit si totul a fost un vis. Si ma bucur, si sunt fericita ca a fost doar un vis. Dar totodata imi ramane si sentimentul creeat de vis in functie de ce se intampla acolo: durere, tristete, suferinta, regrete etc. Si incep sa analizez visul si sa incerc sa imi dau seama ce este in viata mea care m-a facut sa ma rascolesc asa. Si realizez ca desi sunt o persoana decenta tot mai gresesc. Si in timp ce in viata reala consider ca am avut un motiv bine intemeiat sa fac un lucru si am nenumarate argumente ca sa imi sustina cazul, subconstientul e singurul care imi face tot cazul meu cel bine construit praf si pulbere. Si pentru ca in viata reala sunt prea sigura pe mine ca sa permit gandirii alta varianta, subconstientul ma ataca in vis si imi arata greselile.

Dupa ce imi analizez visul totul imi este clar. Si incerc sa repar pe cat se poate ceea ce era gresit. Si asta imi da o satisfactie mult mai mare decat cazul pe care il construisem cu atata hotarare cu o zi in urma. Si imi incep ziua binedispusa, cu zambetul pe buze, si cu incredere ca va fi o zi buna cu toate ca urmeaza o zi grea.

Visele ne ajuta sa fim mai buni daca stim sa le ascultam. Ne ajuta sa intelegem despre noi lucruri pe care nici nu le cunosteam.

Visele au putere asupra noastra fie ca vrem sau nu.

De ce Shiny temptation

Ani in urma, sora mea cea mica mereu ma intreba care este culoarea mea preferata. O intrebare foarte des intalnita de noi toti cu siguranta. Cand eram copii poate eram mai siguri pe noi, mai horarati. Stiam ce ne place. Cati dintre voi stiti care este azi culoarea preferata? Cand a fost ultima data cand v-ati gandit la asta???Raspunsul meu era unul singur. Shiny. Asta e culoarea mea preferata. Si azi inca raman cu decizia ca Shiny e culoarea mea preferata.

Dar dupa atatia ani de zile am realizat ca Shiny nu este doar o culoare. Shiny este un scop in viata, o dorinta, o placere, un stil de viata. Shiny exista in viata oricui si poate insemna orice pentru fiecare dintre noi.

Pentru mine atunci cand am decis ca e culoarea mea preferata era modul meu de a spune ca imi doresc pozitivitate in jurul meu si o viata cu succes. Shiny insemna lux, bunastare, veselie, zambete, frumos, fericire. Inca pastrez aceasta idee dar am adaugat multe la ea si am dezvoltat-o.

Ceea ce reprezinta Shiny pentru mine am gasit altfel explicat intr-un articol https://stildeviatacualexandra.com/2018/04/21/cum-sa-ti-controlezi-gandurile/ care ne incurajeaza sa ne umplem capul de lucruri pozitive, imagini frumoase, de tot ce e mai bun pe lume. Pentru mine intr-un cuvant, de Shiny.

Pentru fiecare dintre noi poate insemna ceva diferit sau poate fi o multitudine de lucruri: un job nou la care am visat de multa vreme, o pereche de pantofi scumpi, o plimbare in parc printre copacii infloriti, o cina reusita, o noua iubire, o dorinta, o ambitie, o realizare.

Dar nu uita. Tu esti principala persoana care poate pune Shiny in viata ta.

Spune-mi! Ce este Shiny-ul tau?

Birthday -little siter- cake made by me